joi, 4 februarie 2010

Este promiscuitatea imorală?

Termenul de promiscuitate nu este neutru. În funcție de definiția pe care o folosim, răspunsul poate fi chiar parte din întrebarea noastră. Tocmai ce am verificat definiția care poate fi găsita in DEX: promiscuitatea este un "amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit".
O definiție foarte edificatoare :-) , conform careia degeaba sunteți dubioși și contradictorii și necuviincioși și așa mai departe: dacă sunteți cam asemănători și nu sunteți de sex diferit, nu sunteți promiscui.

O definire poate mai comună a termenului este că denotă întreținerea de relații sexuale cu mai mulți parteneri. Este întreținerea de relații sexuale cu mai mulți parteneri imorală? Sau, ca să facem întrebarea și mai precisă, este întreținerea de relații sexuale cu mai mulți parteneri neapărat imorală? Unii oameni susțin nu doar că nu este neapărat imorală, ci că în anumite condiții stă mai bine la capitolul moralitate decât multe monogamii declarate. Conform acestora, o relație monogamă în care unul dintre parteneri l-a înșelat pe celălalt este mai compromisă moral decât o relație în care partenerii consimt și se bucură de intimitate cu mai multe persoane. Discutabil moral, susțin acești oameni, este să rănești pe cei din jurul tau, să demonizezi plăcerea, să minți spre satisfacția proprie, sau să suferi inutil. Lăudabil moral, mai susțin ei, este să fii sincer, să respecți oamenii din jurul tău, să îi cunoști fără să îi folosești ca pe obiecte, să reziști tentației de a-i considera pe apropiații tăi ca fiind proprietatea ta, al carei drept de folosință îl ai in mod exclusiv.

Voi ce credeti?

25 de comentarii:

  1. de ce sa fie imorale toate astea? numai dexul e de vina!

    RăspundețiȘtergere
  2. te citesc de cand ai aparut si-ti doresc bafta; poate in timp sa arati ceva; pana acum vax.

    Oana

    RăspundețiȘtergere
  3. @ anonim1

    pai nu cred ca numai dexul e de vina. sau, daca e dexul de vina, asta nu e deloc lipsit de semnificatie. cand dexul se refera la criminal, conotatia negativa morala e evidenta. si nimeni nu spune ca e ceva gresit. de ce ar gresi dexul (respectiv simtul comn) in ceea ce priveste promiscuitatea?

    @ anonim 2 aka oana

    hai sa transformam critica gratuita intr-una constructiva. ce tema sau ce abordare nu ar fi vax pentru tine?

    RăspundețiȘtergere
  4. ba dexul e de vina, george, stiu io, degeaba incerci tu sa....

    alina

    RăspundețiȘtergere
  5. ok, dexul e de vina, dar zi-mi atunci de ce esti de acord cu conotatia morala negativa in cazul criminalului (toti suntem de acord, nu?) si de ce nu esti de acord cu conotatia negativa in cazul promiscuitatii (in acceptiunea sex cu mai multi pareteneri)?

    RăspundețiȘtergere
  6. aaaa, uitasem ce era mai important: anonim oana, ecuatia e simpla: e vax, nu citesti. critica e buna, intr-adevar, dar numai daca o faci responsabil, cu argumente, civilizat...

    tot alina

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Dana,
    Parerea mea e ca nu exista "imoral". Termenul de moralitate si imoralitate a fost inventat ca sa impuna limite de actiune, sa nu se ajunga la haos, ci sa fie ordine si disciplina, asa cum s-au inventat si regulile de circulatie, ca sa fie totul tinut in frau. Oricine e liber sa faca in fond ce vrea, chiar daca vrea sa deranjeze pe altii (care stau cu ochiul pe vizor sa pandeasca ce promiscuu e vecinul). Imoralitatea a fost inventata (ca si casatoria) ca sa nu se reguleze oamenii pe strada ca cainii...
    (cacofonie voita, evident)

    RăspundețiȘtergere
  8. PS:
    .. ca si biblia, cu cele 10 porunci, sau cu termenul de Dumnezeu. Au fost inventate ca sa se detina controlul multimii, care se stie ca e cel mai greu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Elfule Digital,
    Nu suntem de aceeasi parere deloc, de fapt poate am fi dar vorbim despre lucruri diferite. Tu te gandesti la un cod al restrictiilor in numele bunului simt si al ordinii publice si din astea. :-) Eu nu am mult respect pentru bunul simt sau moralitatea publica sau interdictiile de tip scandaliza(n)t.
    Dilema de a face sau nu sex pe strada mi se pare ca tine de alte resorturi, nu atat de moralitate (in sensul in care vad eu moralitatea). Nu-mi dau seama daca sexul in public este o problema etica.. mai degraba de ordine publica. Desi daca toata lumea ar face sex (si) pe strada, probabil am fi obisnuiti si nu ni s-ar parea mare chestie.

    Si pentru ca probabil urmeaza sa ma intrebi, sensul in care inteleg eu moralitatea, este cel de a te comporta in asa fel incat sa produci cat mai putina suferinta nedreapta, si pe cat se poate sa iti aduci o contributie la a face lumea un loc un pic mai bun. Pasul urmator este ca incerc sa vad ce este bun, ce inseamna bine si cum pot bineurile astea ale tuturor sa fie reconciliate si negociate astfel incat sa putem trai impreuna pe lume, intr-un mod cat mai fericit pentru toata lumea. :-) Este o explicatie groaznic de scurta.

    RăspundețiȘtergere
  10. promiscuitatea din dex probabil ca fost definita pe vremea comunismului si pe vremea aceea cred ca se considera ca sexul cu mai multe persoane este imoral si un mod de viaţă dubios şi contradictoriu şi un comportament necuviincios
    noroc ca evoluam :) si ceea ce a fost imoral odata devine moral. faptul ca piticu porno face sex cu mai multe persoane nu este nici o problema atata timp cat acele persoane sunt de acord si in stiinta de cauza ca exista si alti parteneri. chiar mai mult si intr-o casatorie daca cei doi soti sunt de acord sexul cu mai multi parteneri poate fi ok.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sexul cu mai multe partenere este, cel putin pentru mine, o fantezie pe care daca o plasez in sfera eticii si a moralitatii o distrug, ceea ce nu-mi doresc.

    Asa ca iti supun atentiei o problema similara, dar cu actori diferiti.

    Am inceput sa ma gandesc la ea de cand cineva a ajuns pe blogul meu dand cautare pe google "actrite porno fac sex cu un cal". Mi-am amintit ca am vazut si eu, mai demult, un astfel de film.

    Nu intru in detalii, dar trebuie sa precizez ca acel cal a ejaculat spre sfarsitul filmului.

    Iata problema: Din moment ce un cal nu-si poate da acordul, este imoral ca un om sa faca sex cu el? Erectia si apoi orgasmul calului pot fi luate drept consimtamant?

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga bucatarule flegmatic,

    In ce fel ai distruge fantezia sexului cu mai multe partenere daca ai discuta-o din punct de vedere etic?

    In ceea ce priveste a doua problema: raspunsul meu este ca nu, nu pot fi luate drept consimtamant. Faptul ca un barbat are erectie este un consimtamant? Sigur, vei putea spune ca nu este nevoie sa ne gandim la asta, pentru ca barbatul (adult, competent) isi poate da acordul, deci daca nu si-l da nu consimte, chiar daca are erectie. Daca un cal nu isi poate da acordul, inseamna ca nu si-l da. Limitandu-ne la fiintele despre care suntem de acord ca nu isi pot da consimtamantul informat, unii oameni incearca sa justifice pedofilia in anumite conditii, respectiv atunci cand copiii nu dau semne ca se opun si se bucura de experientele pe care le au. Cred ca este o tema mult mai complicata decat pare la prima vedere. Poate esti la curent cu cazurile mediatizate recent, de exemplu cel in care o profesoara a facut sex cu un elev adolescent. Nu mi se pare clar cine este victima, sau daca este doar o victima (desi aici sunt mult mai multe probleme, printre care si inegalitatea de statut, compatibilitatea cu indatoririle de profesor etc.).
    Revenind la cal, nu stiu. Nu cred ca este ok. Dar raspunsul meu este mai putin interesant decat ar fi al altora. Eu nu mananc animale, si nici nu ma imbrac cu ele. Ar avea, insa, sens ca cineva sa spuna "este imoral sa faci sex cu un cal" in timp ce serveste o tocanita din carne de cal? Adica e ok sa il omor si sa il mananc dar nu sa fac sex cu el?
    Cred ca este o tema serioasa si importanta, dar nu este tema de astazi. Ai putea propune tu aceasta tema pe blogul tau. Sau poate o voi propune eu. Deocamdata insa, te rog sa revenim la tema noastra.

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa incerc eu sa revin la tema cu o mica variatie la intrebarea ta. Si sa incerc sa formulez propriul raspuns.

    Am eu dreptul sa-i pretind partenerei/partenerului meu exclusivitate? Ce anume imi consfinteste mie acest drept de a-i dicta comportamentul sexual?

    Şi care e limita pana la care i-aş putea dicta acest comportament. Ii pot pretinde sa nu aiba alti parteneri de sex. Sau, poate, fiind ceva mai posesiv si mai gelos, nici macar sa nu se uite dupa alte persoane de sex opus (sau, de ce nu, de aceasi sex). Sau, si mai mult, sa ii interzic sa priveasca, fie si la televizor, persoane in ipostaze erotice.

    E dificil de trasat o limita clara, zic eu, – nu vad cum ai putea argumenta ca e normal sa pretinzi un anumit comporament si e anormal sa pretinzi un altul, din cele enumerate mai sus.
    In viata de zi cu zi vedem cupluri in care partenerii isi confera grade diferite de libertate. De la cupluri in care partenerii nu-si acorda permisiunea nici macar sa danseze cu altcineva, la cupluri care privesc filme porno impreuna sau cupluri care practica swing.

    Ce inseamna asta? Ca in realitate gradul de exclusivitate practic se negociaza in fiecare cuplu. Prin urmare exclusivitatea nu e un dat al cuplului, ci un subiect de negociere. (mecanismul e relativ simplu x si y sunt un cuplu. x e foarte gelos/oasa si posesiv/a, y e mult mai libertin/a. daca x e deranjat de comportamentul lui y si ii comunica acest lucru, fie y isi modifica comportamentul pentru a nu-l pierde pe x, fie nu si-l modifica. In cazul din urma, x decide fie să plece de langa y, fie sa ramana, in ciuda nemultumirilor. Sau gasesc o cale de mijloc… :) )

    Cu alte cuvinte nu vad cum poate fi argumentat un drept de a-i pretinzi partenerului ceva. Tu poti sa-i pretinzi insa orice vrei, iar el, la randul lui, poate sa accepte sau nu. Şi reciproc. Daca pretentiile sunt intolerabile, cuplul se rupe. Simplu, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  14. @George
    Aaaaa, nu! Aici nu sunt de acord! Sa fi obiectivi! Si sa ne intrebam si prietenele / sotiile cand facem astfel de omentarii curoajoase referitoare la elasticitatea relatiilor de cuplu. Nu? :))

    @ Dana
    Cat despre tema da, mi se pare ca este de preferat sa avem o eticheta morala pe astfel de comportament (chiar daca ii zicem, de exemplu, promiscuitate) fata de varianta relativismului (adica sa ne raportam fie la repere sociale, fie la cele religioase, fie la cele ale lui George si, ca dracu, sa avem simultan toti dreptate).

    Deci da, este imorala (atentie: facem distinctia inter morala si etica!) si, in plus, in Romania, constat ca, de la o vreme, e aproape trendy.

    Lasati DEXU in pace ca atata reper lingvistic mai avem si noi in vremurile astea tulburi.

    Razvan

    PS Putem sa venim exemple din viata crancena din Buicuresti pentru discutii pe etica aplicata?

    RăspundețiȘtergere
  15. Din perspectiva mea a avea mai multi parteneri intr-o viata sigur nu este imoral. Chiar si natura ne arata ca nu suntem o specie monogama. Asta nu inseamna ca trebuie sa avem mai multi parteneri pentru ca ne dicteaza „genele”, ci pentru ca asa am dori noi. Dar daca ai mai multi parteneri nu trebuie sa fii stigmatizat. E o tendinta normala, ca multe altele, care se poate manifesta sau nu. Daca alegi sa ai un singur partener pentru ca asta te face fericit, multumit si implinit, atunci totul e ok. Dar sa ti se impuna monogamia mi se pare imoral.

    Cred ca o persoana este libera sa isi exprime sexualitatea asa cum simte, cu o singura conditie: sa nu incalce libertatile cerlorlalti si sa aiba consimtamantul celorlalti in legatura cu ceea ce face.

    Problema societatii noastre (si nu ma refer la cea romaneasca, ci la cea umana) este ca a incercat si inca mai incearca sa puna la rang de virtute monogamia cand pana si stiinta arata clar ca oamenii nu sunt animale monogame si ca pana la urma exista foarte putine specii care sunt monogame sau care se imperecheaza pe viata.

    Sunt adepta monagamiei momentane in sensul ca atunci cand ma aflu intr-o relatie as prefera sa fie monogama. In cazul in care eu sau celelalat membru ar relatiei si-ar dori o relatie mai libera s-ar putea ajunge la un conflict care, la randul lui, ar putea duce la ruperea relatiei (daca eu sau cealalta persoana nu ar vrea sa faca un compromis) sau nu. Probabil ca aceasta dorinta de monogamie temporara se datoreaza educatiei primite si posesivitatii pe care majoritatea oamenilor o au, pentru ca la nivel rational imi dau seama ca fiecare individ are sexualitatea lui si ca nu pot eu sa ii impun cum sa se simta implinit.

    Deci chiar si atunci cand esti intr-o relatie, raporturile sexuale cu mai multi parteneri nu sunt imorale daca ambii parteneri sunt informati si consimt. Asta nu inseamna ca ambii parteneri trebuie sa aiba mai multi parteneri, ci sa consimta in legatura cu situatia data.

    Ceea ce mi se pare cu adevarat imoral este minciuna atunci cand doi parteneri comsimt sa aiba o relatie monogama si ajung sa se minta. Imoral este faptul ca il faci pe celalat sa creada ca traieste intr-o anumita lume, ca nu ii dai dreptul sa isi aleaga viata, ca ii crezi o imagine falsa asupra realitatii.

    Imoral mi se mai pare sa obligi oamenii sa traiasca alturi de alti oameni doar pentru ca „ nu e moral sa ai mai multi parteneri”, „vai, mama, cum o sa te desparti tu de el”, sau sa impui de cele mai multe ori femeile unor principii stil „ lasa-l maica  ca el e barbat, o spala si gata” de parca bietele femei nu ar putea aplica aceleasi reguli. Sa ajungi sa ai o viata plina de frustari pentru ca ar zice oamenii ca esti imoral mi se pare cu adevarat imoral.

    Sexualitatea a fost si (din pacate) mai este folosita drept instrument de manipulare a omului, a pornirilor acestuia. Personal nu cred ca as putea sa am relatii sexuale la nesfarsit cu un sir nesfarsit de oameni, poate pentru ca asta e educatia pe care am primit-o. In acelasi timp, nu mananc orice, sunt lucruri de care nu m-as atinge, dar asta nu inseamna ca eu pot sa impun cuiva sa nu le manance.

    Imoral mi se pare sa folosesti sexualitatea pentru a clasifica oamenii in imorali si morali. Sexualitatea ar trebui sa fie amorala.

    Iar termenul promiscuitate a fost inventat tocmai de anumiti oameni care din rationamente „etice” au dorit sa clasifice drept moral/imoral anumite manifestari sexuale.

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Ana, sunt de acord cu tine - nu cred ca poti judeca moral o relatie referindu-te la caracterul ei exclusiv sau neexclusiv.

    Adica nu poti sa afirmi despre doi cunoscuti, sa spunem Costel si Marcela, ca sunt imorali daca ei au o relatie deschisa si se vad si cu alte persoane, amandoi consimtind la chestia asta.

    Poti afirma insa cu certitudine ca Gigel e imoral daca tu il vezi sarutandu-se cu Tantza, de exemplul, in conditiile in care stii ca el nu are o relatie deschisa cu partenera lui stabila, Elena, ca ea nu a aflat lucrul asta şi că oricum nu e de acord cu escapadele lui. :)

    ... Asta neinsemnand insa ca treaba noastra e sa-i judecam pe altii :)

    @ Razvan - sa inteleg ca tu comentezi in timp ce sotia priveste peste umar ce scrii? :P

    RăspundețiȘtergere
  17. George: cred ca poti sa-i pretinzi. Cred ca sunt indreptatita sa decid ce fel de relatii nu doresc sa am in viata privata. Cum spune Ana, daca eu am o relatie cu cineva si cred ca relatia este monogama exclusiva, dar ea de fapt nu este, atunci eu nu am tipul de relatie pe care cred ca o am. De aici vine termenul de "inselat", nu? Daca am o relatie deschisa, atunci partenerul meu nu ma "inseala", in aceasta privinta, avand relatii intime si cu alte femei, eu stiind si fiind multumita de situatie.

    In textul temei vorbeam despre respectul pentru celalalt ca fiind un ingredient al comportamentului moral. Reamintesc acest aspect in conjunctie cu exemplele date de tine despre "ii interzic sa priveasca", "nu-si acorda permisiunea nici macar sa danseze cu cineva".

    Razvan: care este distinctia dintre moral si etic? Si de ce o faci, tocmai in acel loc: daca as fi spus etic in loc de moral ai fi raspuns diferit?
    Exemple de teme viitoare? Sigur. Sau, si mai bine, poti sa-ti faci si tu un blog si sa propui teme. :-)

    Adaug in continuare un citat care mi se pare excelent si foarte potrivit in acest moment.

    F.A.Elliston, "In apararea promiscuitatii":
    "Sexul si mancatul sunt comparate frecvent, din moment ce ambele sunt pofte a caror satisfacere este reglementata social. Haideti sa ne gandim la o societate in care se aplica urmatoarea eticheta. Fiecarui barbat ii este permis sa cineze cu o singura femeie. Inainte de prima lor masa impreuna, fiecare primeste o interdictie solemna: "Nu vei cina cu nimeni altcineva, cat vei trai!". Parteneriatul lor este exclusiv: nimeni altcineva nu poate fi invitat la masa. Nu pot fi folosite decat ustensilele disponibile si acceptate de ceilalti; folosirea altor instrumente este o inovare incercata de multi, desi (in mod curios) condamnata de toata lumea. Pe parcursul tuturor meselor, meniul este fix pe motiv ca friptura si cartofii sunt cele mai hranitoare alimente. Felul in care aceste meniuri sunt preparate si consumate este strict reglementat: nimeni nu are voie sa atinga mancarea cu mainile; toata lumea trebuie sa mentina o pozitie anume (este o insulta sa se manance stand in picioare). Interactiunea este drastic limitata: schimbarea farfuriilor intre parteneri nu este permisa; fiecare trebuie sa se hraneasca doar pe sine (este un pacat mortal ca barbatul sa isi puna lingura in gura femeii). Regulile interzic ca o persoana sa isi satisfaca singura apetitul, acest lucru trebuie facut doar in compania celeilalte persoane (este interzis sa mananci singur, desi multi o fac). In timpul mesei conversatia consta in complimente - cat de buna este mancarea si cat de agreabila este compania - indiferent de adevarul acestor afirmatii".

    Textul continua. Dar cred ca acest extras este suficient ca sa atraga atentia asupra problemelor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Tocmai ce ziceam. Gandeste-te ca nu exista "etic", "moral", "promiscuu", etc. Sunt doar niste reglementari inventate poate acum cateva mii de ani. Tocmai pentru a trai linistiti in comuniune cu semenii.

    Nu ma gandesc daca o actiune este promiscua sau nu. Ma gandesc ca sunt liber de a face ce vreau. Promiscuu, in mintea mea, inseamna ca vecinul de palier considera ca daca eu am intrat in apartament cu o fata, el zice ca la mine e dezmat. Cine e el, ca sa-mi pese mie de promiscuitatea de care ma acuza?

    Gandeste-te ca la origini, omul neandertal isi lua femeia dorita cu forta, fara sa aibe nici o jena interioara ca s-ar petrece ceva promiscuu in pestera. Asta nu inseamna ca suntem mai civilizati decat neandertalii, pentru ca la fel omoram, furam, violam, mintim si suntem in fond la fel de salbatici dar cu mult mai multe restrictii sociale cu masuri coercitive.

    Deci nu exista "moral". Aceasta moralitate nu a existat dintotdeauna. Ea a fost introdusa in societatea omului modern, tocmai pentru "a te comporta in asa fel incat sa produci cat mai putina suferinta nedreapta, si pe cat se poate sa iti aduci o contributie la a face lumea un loc un pic mai bun", cum ai zis.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu inteleg de ce este asa de important pentru tine daca aceste concepte (sau vreun concept, in general) exista asa, in eter, sau nu.

    Din ce spui, inteleg ca iti conduci, sau ai concepe sa iti conduci viata dupa reglementari inventate acum cateva mii de ani? Sper ca nu; nu pentru ca sunt vechi, ci pentru ca daca ceva este atat de important incat determina ce alegeri faci pentru viata ta si cum ii judeci / pretuiesti / condamni / persecuti pe altii, vrei sa fii cat mai convins ca nu gresesti. Oamenii au crezut ca pamantul este plat, ca femeile nu pot gandi, ca negrii nu sunt oameni ca noi (deci nu merita ce meritam noi), si asa mai departe. Intre timp, cum zicea Cripy mai sus, am mai evoluat. Poate unii vor spune ca dimpotriva, am involuat. Poate am renuntat la unele practici mai drepte decat cele la care subscriem acum. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care cred ca este foarte important sa discutam despre toate aceste lucruri. Discutand, iti faci propriile convingeri mai clare pentru tine, si ai sansa de a le imbunatati, de a le rafina, sau de a rennunta la ele cand iti dai seama ca gresesti. Nu gresesti pentru ca iti spun eu ca gresesti. Poate insa faci o greseala logica. Tragi o concluzie nefundamentata. Omiti ceva important.

    Deci exista "moral". :-) Faptul ca este un termen inventat de noi si care nu a existat dintotdeauna nu il discrediteaza. Cel putin asa vad eu lucrurile.

    Tu din cate stiu nu omori, furi, violezi, minti. De ce? Pentru ca ti-e frica de restrictiile sociale? Daca in urmatoarea deplasare te duci intr-o zona necivilizata, si esti lasat singur, cateva zile sa zicem, printre niste salbatici vulnerabili, ce faci? Si daca ii omori, furi, violezi, minti, dar nu am fost eu acolo sa te arat cu degetul :-) , nu a fost nimeni, nu stie nimeni, ei nu spun nimanui, pentru ca sunt morti, ceea ce ai facut tu nu inseamna nimic (dpdv valoric)?

    Sa zicem ca afli ca X are drept hobby violarea si uciderea fetitelor, si isi pune frecvent in practica acest hobby, dar treaba asta se intampla intr-un stat "faradelege", iar oamenii din jurul lui cred ca este absolut ok, pentru ca X are un statut aparte, indiferent ce face. Tu ce ai spune? Daca este ok pentru ei este ok pentru mine? In societatea mea treaba asta ar fi restrictionata, dar este ok pentru ca el nu este in societatea mea? Nu e treaba mea sa ma bag?

    Eu tin foarte mult la etica :-) dar pe cuvantul meu ca nu vreau sa te domin.

    Imi raspunzi totusi la intrebare? Din punctul tau de vedere, este vreo problema daca oamenii fac sex cu mai multi alti oameni, in cunostinta de cauza, consensual, respectandu-se unii pe altii? Dar te rog lasa pardalnica de vecina de palier, sa raspunda in numele ei daca doreste.

    RăspundețiȘtergere
  20. Nu am absolut nici o problema. Atata timp cat esti constient ca trebuie sa te protejezi si sa-i protejezi si pe cei cu care faci sex (dpdv al bolilor transmisibile sexual), nu am absolut nici o problema. Ca mersul la curve: unora li se pare imoral, mie mi se pare foarte normal sa te duci daca te trage nevoia.

    RăspundețiȘtergere
  21. citind comentariile de la postarea asta, cat si alte comentarii anterioare, imi dau seama ca multi cititori inteleg in special termenul "morala", dar si cel de "etica", drept un set de norme represive, un fel de legi asa, doar ca nescrise. cat se poate de rigide si in raport cu care, eventual, e un lucru de lauda sa te revolti.
    or discutia pe teme etice nu e deloc asta. e o discutie despre ce este bine. (ar fi bine sa intrerupi viata unui bolnav incurabil, daca asta isi doreste, sau nu, ar fi bine sa clonezi oameni sau nu etc.).

    @ dana - referitor la raspunsul tau la problema cu "am dreptul sa pretind exclusivitate sexuala partenerului" imi dau seama ca m-am exprimat gresit sau ca, oricum, m-am facut prost inteles. cand am zis ca nu am acest drept ma refeream la faptul ca nu pot sa transform dorinta mea de exlusivitate intr-un imperativ pentru celalalt. i-o pot comunica iar acesta poate tine seama de dorinta mea sau nu, cu consecintele de rigoare. dar faptul ca o am, nu il obliga pe el sa tina seama de ea.

    Ca sa fortez cu o comparatie - am dreptul la viata si pot sa pretind tuturor celorlalti sa tina seama de el. Nu pot sa zic ca am dreptul sa fiu partener unic. Imi pot dori sa fiu partener unic, dar asta nu ii obliga pe ceilalti sa tina seama de dorinta mea asa cum trebuie sa tina seama de dreptul meu la viata.

    RăspundețiȘtergere
  22. George: cata vreme participarea intr-o relatie erotico-sentimentala, cum vrei sa-i spui, este optionala, electiva, sensul unor termeni ca "pretind", "imperativ" este slabit. Da, daca X si Y se gandesc sa inceapa o relatie de acest fel, cred ca isi pot pretinde unul de la altul lucruri care tin de ce este important pentru fiecare. Cred ca am dreptul sa fiu partenera unica. Nu inseamna ca cineva are obligatia corelativa de a fi partenerul meu. :-)

    Comparatia dintre drepturi nu mi se pare convingatoare (de fapt in ce consta? "e drept, il inseala, bine macar ca nu-l omoara"?!). Daca vorbim despre cum isi prioritizeaza fiecare pentru sine ce este mai important, nu este de neimaginat ca cineva ar putea prefera sa moara decat sa fie inselat de oamenii pe care ii iubeste.

    Din ce spui tu acum, rezulta ca partenerul persoanei care nu doreste sa aiba o relatie non-monogama poate alege sa fie fidel sau nu. Or asta nu mi se pare corect. Poate alege sa paraseasca relatia, da. Dar altfel? In lumea asta a relatiilor personale, intime, astfel de lucruri mi se par mult mai serioase decat in "societate": mintitul, inselatul, sunt cu atat mai grave, pentru ca si incarcatura de incredere, de implicare intima, si implicit vulnerabilitatea celeilalte persoane sunt mult mai mari.

    RăspundețiȘtergere
  23. hello, trecura 2 ani vad de la comentariile astea, mai este cineva available pentru o intrebare? multumesc!

    RăspundețiȘtergere