În răspunsul la tema de săptămâna trecută, cineva s-a referit la moartea de bătrânețe ca fiind o "moarte bună". Este perfect legitim ca cineva să aibă acest punct de vedere. Putem însă să îl generalizăm? Dacă am putea decide pentru alții, am decide să moară la o anumită vârstă, moartea respectivă fiind "bună"?
Tema s-a discutat de multe ori în multe medii. Un punct de vedere este acela că bătrânețea este o boală. Conform acestui punct de vedere, există o serie de motive pentru care bătrânețea nu este clasificată drept boală. Unul ar fi că este naturală: este normală și din câte știm s-a întâmplat tuturor oamenilor care au trăit peste o anumită vârstă. Deocamdată, nimic nu poate fi făcut pentru a ne vindeca de ea. Un alt motiv ar fi că reclasificarea bătrâneții drept boală ar necesita redirecționarea de resurse financiare imense, într-un scop despre care cei mai mulți specialiști cred că va fi sortit eșecului.
Însă, bătrânețea nu este singura suferință nevindecabilă: din păcate, deocamdată multe afecțiuni nu pot fi vindecate și totuși nu ne-am gândi să nu le numim boli, pe astfel de considerente: e.g. diabetul, corea lui Huntington (pe care am menționat-o în tema precedentă), precum și multe altele. Cercetările pentru descoperirea vindecării de astfel de afecțiuni consumă resurse imense, și acest fapt nu pare un argument pentru a le sista.
De fapt, susțin unii comentatori, rezistența noastră la pledoariile nemuririi decurge din prejudecățile pe care le avem față de oamenii în vârstă (cum ar fi de exemplu că au trăit destul și au obligația să moară). Mai decurge, poate, și din capacitatea noastră de a ne resemna în fața a ceea ce ne pare inevitabil (deși îmbătrânirea nu ne pare tuturor la fel).
Închei cu cuvintele altcuiva: "bătrânețea este o mare problemă cu care ne confruntăm în societatea noastră, este sau va fi cea mai mare sursă de suferință pentru mine și oamenii pe care îi iubesc".
a. daca o consideram boala, consecintele sunt ca liftingurile ar trebui platite de asigurarile de sanatate (ridurile sunt simptomul unei boli, nu?)
RăspundețiȘtergeremai mult, toate eforturile lumii medicale ar trebui directionate catre tratarea si vindecarea acestei boli. (ar fi, practic, cea mai raspandita boala din lume, mai raspandita decat cancerul, bolile cardiovasculare etc)
b. daca vom considera ca nu e o boala si e o evolutie fireasca a ogranismului, mi se pare dificil de trasat limita intre ceea ce e normal si anormal. de la ce varsta e nomal sa imbatraneasca cineva? apoi de ce n-am considera si alte boli drept normale, asa zisele boli ale batranetii...
interesanta coincidenta, tocmai ce am gasit o stire in sprijinul rezervelor exprimate la punctul b.
RăspundețiȘtergerehttp://stirileprotv.ro/stiri/international/la-13-ani-arata-ca-o-femeie-de-50.html
In felul asta putem numi prejudecati aproape orice concepte care fac referire la ce ne ofera experienta. E o prejudecata ca merele cad din copac (daca ne vom elibera de aceasta prejudecata, care vrea ca ele sa cada pentru ca in felul asta putem noi pune mana pe ele pentru a le manca, atunci merele vor sta for ever in copac), e o prejudecata ca inima pompeaza sangele in artere (daca ne vom elibera de aceasta prejudecata vom rezolva bolile de inima doar prin sedinte de iluminare, nu mai vom avea nevoie de interventii chirurgicale) si e tot o prejudecata si ca batranetea e ceva natural, care intervine la un moment dat in viata unui organism (viagra a fost special conceputa pentru a ilustra aceasta prejudecata). Diabetul este o boala, apare numai la o mica parte a populatiei, cancerul la fel, bolile de inima, ficat etc. au o aparitie aleatorie in randul populatiei (o putem numi aleatorie in sensul in care inca nu am descoperit legi infailibile potrivit carora sa putem stabili ca unii indivizi vor face anumite boli, altii nu). De aici si motivarea investitiei in vindecarea acestor boli. Ai un organism care altfel ar fi functional, dar care are o hiba de functionare. Batranetea nu e aleatorie, ci apare la toate organismele vii, drept stadiul obligatoriu dinaintea mortii naturale. Altfel spus, este procesul prin care organismul "reuseste" sa moara. Sigur ca e cam neplacut ca taman organismul nostrum, al meu, al tau, al oamenilor pe care ii iubim, ajung in asemenea stadii. Dar daca ne vom elibera de prejudecata ca vietile noastre sunt finite, limitate, vom ajunge sa ne unim cu spiritul lumii. Sau nu?
RăspundețiȘtergereGeorge: Sistemele de sanatate functioneaza in conditii de resurse limitate. Daca esti operat pentru vreo problema, sa spunem, in functie de sistemul de asigurari de sanatate care ti se aplica, e posibil ca interventia sa fie acoperita de asigurare. Daca insa doresti sa nu se mai vada cicatricea, e posibil sa ti se spuna ca o astfel de problema este de ordin cosmetic si nu mai intra sub incidenta asigurarii. De altfel de obicei medicina cosmetica nu e acoperita de asigurarile publice de sanatate. Dar si aici depinde. In unele parti ale lumii este posibil sa se faca un calcul comparativ intre cat costa tratarea depresiei tale pe motiv de cicatrice urata, si costul interventiei cosmetice, si sa se obtina acoperirea costurilor interventiei pe motiv ca e mai ieftina...
RăspundețiȘtergereDar mai pe scurt, presupun ca necesitatea interventiilor medicale ar fi evaluata, asa cum se face si acum. Una e ca mori, si alta ca nu mai ai obrazul ca la 20 de ani.
Anonim: Experienta in situatia asta ne spune ca toti oamenii mor. Atat. Faptul ca trebuie sa moara si nu trebuie facut nimic ca sa nu moara e alta poveste.
Am inteles ca batranetea este ceva natural si ca intervine in viata unui organism (desi nu toate organismele imbatranesc, vezi hidra de exemplu). Spui de multe ori "natural". Si totusi, daca e natural, ce? :-)
Pai si daca e o prejudecata, ce? :) Strica cu ceva? Iar economic, este viabila (in spiritul programului Rabla: nu repari masina, e scump, polueaza si economic nu e profitabil, ci
RăspundețiȘtergereo casezi si investesti intr-una noua). Dar sa presupunem ca nu consideratiile financiare ne motiveaza si ne intereseaza, suntem intr-o lume ideala in care avem la dispozitie resurse nelimitate pentru a investi in orice. Inclusiv in "vindecarea de batranete". Si totusi, care este argumentul cel mai puternic in sprijinul ideii ca batranetea ar fi o boala?
Argumentul principal este ca se sufera si se moare de ea.
RăspundețiȘtergereSi este profitabil financiar sa vindeci batranetea. :-)
hm, draga anonima :) ma incanta comparatia batranilor cu rablele si atitudinea fata de ei cu programul rabla - am niste vecini de bloc care ar fi incantati (apropo, pot sa-i dau la remat si sa iau niste vecini tineri care sa nu fie deranjati ca ma uit la film la ora 23?).
RăspundețiȘtergeredoar ca nici macar mie, care sunt carcotas din fire, nu mi se pare discutia inutila. in functie de definitia care e data batranetii se poate adopta o politica sociala sau alta (nu ma asteptam la asa atitudine din partea cuiva care e specializat in politici culturale si stie cat de imporanta e definitia culturii in formularea unei politici) . in speta, daca e o boala, canalizam eforturile sa o tratam cat mai bine, daca e o stare naturala, ne ocupam de altele.
@ dana - stiu, resursele sunt limitate (cu atat mai mult in romania), dar ne putem gandi ca va veni un moment (asta e viziunea optimista) sau ca pentru unele state cel putin va exista un moment in care resursele pentru sanatate vor fi nelimitate. ce faci atunci? daca e doar boala si nu stare naturala se presupune ca ajungi sa-i tratezi pe oameni cat mai mult de batranete. poate ii faci chiar nemuritori (totul din banii asigurarilor). or de aici pana la problema nemuririi din postarea anterioara nu mai e decat un pas :) e o atitudine corecta din punct de vedere moral sa facem oamenii nemuritori?
Il reformulez eu pe George ca sa dam niste hatisuri din drum: sa presupunem ca s-a descoperit accidental un vaccin care previne imbatranirea. Vaccinul este ieftin rau, simplu de preparat, etc. Ce (nu) ar trebui facut?
RăspundețiȘtergerebatranetea este o boala genetica (vezi link :))
RăspundețiȘtergeredpdv etic: oamenii sa fie nemuritori = ok,
dar probleme tot ar exista: oamenii tot ar muri, tot ar fi suferinta, parintii tot si-ar vedea copii murind din cauza cancerului, mizerie tot ar exista (poate ar fi chiar mai mare ca sunt atatia nemuritori).
ce rost are sa fim nemuritori cand problemele tot ar exista? cei care traiesc in mizerie ce vor face? vor trai pentru vecie in mizerie?
accidental un vaccin care previne imbatrinirea si ieftin rau imi depaseste imaginatia de accea cred ca mai bine s-ar investi acele miliarde de $ in alte probleme. poate intr-un viitor ideal si indepartat cand oamenii ar fi mai educati, ar trai mai sanatos, nu ar mai fi boli fatale, etc si durata de viata medie (66 de ani in 2009) va fi egala cu durata de viata maxima (122 de ani) ar fi bun un "vaccin de nemurire".
e-anonim: da, probleme tot exista. niste crime sunt pedepsite si se comit altele, niste oameni sunt educati si altii raman analfabeti, nu se mai moare de variola dar se mai moare de cancer, de foame, de frig, de o gramada.. ce rost are sa facem vreun efort cand probleme tot ar exista?
RăspundețiȘtergereeste interesant insa ca salvarea vietilor oamenilor poate fi privita ca un moft, o cheltuiala nebuneasca.. pe motiv ca exista si alte probleme pe lume.
nemurirea in sensul in care il folosim cu totii aici insemnand salvare a vietii, si a sanatatii, de necazurile batranetii, acestea incluzand bineinteles moartea.
citam, in text, pe cineva care spunea ca atitudinea fata de nemurire decurge in parte din prejudecatile fata de oamenii in varsta. aveti aceleasi opinii si despre salvarea vietilor copiilor, de exemplu?
din motive personale nu ma pot abtine sa nu comentez.
RăspundețiȘtergerecred ca nu am fost foarte clar si nu ai inteles punctul meu de vedere:
nu e un moft salvarea vietilor oamenilor. un moft este nemurirea si dupa cum am spus mai sus: poate intr-un viitor..
Sa dau un exemplu:
tocmai am citit ca DACA s-ar investi indeajuns in cercetarea unui tratament al schizofreniei in 10 ani s-ar gasi un tratament.
as fi fericit daca mama mea ar fi din nou sanatoasa si sa pot vorbi cu ea normal pana va muri de batranete.
Desi cele de mai sus sunt relevante doar pentru mine cred ca sa traiesti o mie de ani si sa iti moara cei dragi de cancer sau sa sufere din alte cauze nu cred ca ar fi pe placul nimanui.
ce e mai important?
calitatea vietii sau viata eterna?
nu am nimic de a face cu etica si poate ca de aceea nu inteleg de ce este mai important sa se cheltuiasca bani pentru descoperirea unui tratament pentru batranete cand sunt alte boli care oricum ar cauza moartea si suferinta chiar daca am fi nemuritori.
deocamdata vindecarea batranetii mi se pare mai mult un blestem decat un bine, dar asta este doar parerea mea subiectiva.
Degeaba inventezi becul daca nu ai curent decat pentru 5 minute. La lumanare iti va fi mai bine.
Draga e-anonim,
RăspundețiȘtergereNu stiu cati oameni ar prefera sa fie nemuritori in conditii de calitate a vietii foarte scazuta, si cati dintre acestia ar generaliza faptul ca isi doresc acest lucru si asupra celorlalti. Daca la varsta de 90 de ani ti se propune sa mai traiesti inca 10, in aceeasi stare de degradare fizica si mentala, sau chiar o eternitate, poate nu iti va parea foarte tentant.
Tu poate preferi sa mori inaintea oamenilor pe care ii iubesti. Altcineva poate crede ca merita sa traiasca fie si in situatia asta: imi vor muri parintii, am sa sufar, dar am sa supravietuiesc, imi vor muri copiii, am sa imi cresc nepotii si stranepotii si strastranepotii etc. si am sa le povestesc despre ce oameni minunati erau parintii si copiii mei si asa mai departe.
De fapt, stiintific vorbind, ceea ce se incearca nu este atat nemurirea in sensul de viata vesnica, ci intarzierea efectelor batranetii. Si judecand dupa felul in care evolueaza medicina, daca aceste cercetari vor incepe sa dea rezultate, probabil ca va fi vorba de intarzieri incrementale.
Sigur ca se sufera si se moare si de alte afectiuni. Dar se sufera si se moare si de batranete. Mult mai mult decat de multe alte afectiuni.