joi, 28 ianuarie 2010

etica nemuririi

Sa prespunem ca o persoana (poate e barbat :-) ) este insarcinata. Sa mai presupunem si ca urmeaza sa fie parinte singur: ca sa simplificam, un decident in loc de doi (sau mai multi).

Se duce la medic si i se spune ca:
1. fatul este nemuritor. Poate sa moara din alte cauze, il poate calca masina etc., se va maturiza normal, dar nu va imbatrani. Medicul mai spune si ca exista o procedura medicala simpla si sigura prin care aceasta problema poate fi corectata, iar fatul va deveni muritor ca toti ceilalti.
2. fatul este, dupa cate se pare, absolut normal. Insa exista o procedura medicala simpla si sigura prin care aceasta problema poate fi corectata, iar fatul va deveni nemuritor (nu va imbatrani, dar poate sa moara din alte cauze).

Ce trebuie sa faca persoana insarcinata, in cazul (1) respectiv (2)?

8 comentarii:

  1. In cazul intai optez pentru fatul nemuritor, in ideea ca daca i se va acri cu nemurirea poate oricand sa se sinucida.

    In cazul doi dau cu banul.

    RăspundețiȘtergere
  2. in calitate de parine (de mama :) ) vreau tot ce e mai bine pentru copilul meu.

    a trai cred ca e mai bine decat a fi mort asa ca in ambele cazuri as alege nemurirea pentru ala micu'. :)

    ceea ce imi doresc eu sa fac este si ceea ce trebuie sa fac? daca gresesc ce argumente i se pot opune deciziei mele?

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru primul comentariu din cariera mea de blogerita. :-)

    Eu am pus o intrebare despre etica, deci am sa presupun ca ai raspuns in consecinta. Ceea ce inseamna ca in cazul doi alegerea ti se pare indiferenta din punct de vedere moral.

    Dar care este diferenta intre cazuri? In ambele este vorba despre a face astfel incat copilul tau sa fie sau muritor sau nemuritor.

    Si in al doilea rand, de ce ti se pare satisfacatoare alegerea de a lasa fatul sa ramana muritor? Daca de exemplu, modificam exemplul in felul urmator: 2(a): fatul este, dupa cate se pare, absolut normal. A fost insa depistat pozitiv pentru corea lui Huntington (o patologie genetica netratabila si care nu se declanseaza pana pe la varsta a doua). Pe la 50 de ani o sa inceapa sa se degradeze si va muri (simptome asemanatoare cu ceea ce se intampla cand oamenii sunt batrani si mor). Insa exista o procedura medicala simpla si sigura prin care aceasta problema poate fi corectata, iar fatul va putea trai cca 80, maxim 120 de ani. Care este diferenta relevanta moral dintre (2) si (2a)?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu cred ca as alege sa fie muritor. Nemurirea intr-o lume de oameni care mor pe langa tine nu cred ca este atat de vesela. Daca ar fi bolnav, as alege sa fie vindecat si implicit sa i se prelungeasca viata, dar nu sa fie nemuritor.

    RăspundețiȘtergere
  5. diferenta intre cazul 2 si 2a e enorma. cazul 2a inseamna ca vaccinezi copilul contra unei boli pe care o va avea. in final copilul va muri de moarte buna dupa o viata lunga. ce remuscari poti avea in cazul asta?
    pe de alta parte, cazul 2 (fara a) inseamna ca iti obligi copilul sa se sinucida daca nu mai are chef de viata. e o diferenta, nu?

    RăspundețiȘtergere
  6. dan: Moarte buna, mi se pare foarte interesant conceptul aplicat la situatia aceasta! De ce este buna moartea de batranete? In afara de faptul ca toata lumea moare tot cam pe la varsta aia (sa zicem pana in 120), ceea ce pe mine nu ma face sa ma simt mai bine :-)

    Apoi, lungimea ca atare a vietii nu indica neaparat foarte mult. Cineva poate avea o viata scurta si intensa si de mare impact. Altcineva poate incepe sa traiasca frumos la 60 de ani.

    rox: Ai dreptate, murirea nu e vesela. Poate ar fi mai interesant daca nu ar mai muri nimeni.

    George: Pai uite ca ti-au fost date deja niste idei. Si mai sunt multe. Am sa-ti dau si eu un exemplu: daca tu alegi nemurirea pentru copilul tau, si sa zicem si eu pot alege, si dan si rox si altii, ce mai, toata lumea, la un moment dat poate se va pune problema sterilizarii tuturor, pentru ca nu mai e loc de noi toti nemuritori si cu pofta de viata. Unii zic ca asta e o problema.

    Pe de alta parte in deciziile de zi cu zi despre copiii lor oamenilor li se permite (etic vorbind) in mare masura sa isi prioritizeze progeniturile in fata altor persoane si interese colective si "tragedii ale bunurilor comune".

    RăspundețiȘtergere
  7. 1. Sa il las sa fie nemuritor. Daca nu o sa ii convina, o sa poata corecta problema simplu prin sinucidere.
    2. Sa ii dau sansa sa fie nemuritor. Daca nu ii convine, o sa corecteze singur problema prin sinucidere.

    Singura mea grija va fi ca, in ambele cazuri, sa nu ii dau o educatie crestina (care nu aproba sinuciderea).

    Da unde e dilema aici? Mie mi se pare super simplu si non-problematic.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca vă abateţi de la un lucru foarte important în etică. Sinuciderea este morală ?!

    RăspundețiȘtergere