Întrebarea de astăzi este cu cine. Ar putea fi si cu ce. Care este diferența dintre "ce" si "cine"? Să convenim pentru moment ca "ce" sunt obiecte iar "cine" sunt ființe. Așadar haideți să nu discutăm acum despre obiecte.
O altă chestiune importantă cu privire la întrebarea din titlu este că aceasta se referă la etica actului, și nu la posibilitatea practică. De exemplu, presupunând că sunt căsătorită, mulți ar fi de acord că pot, din punct de vedere moral, să fac sex cu soțul meu, care nu este prezent. Este, adică, legitim să fac sex cu el, chiar dacă, momentan, nu se poate. Dacă, însă, în loc de soț am soție, chiar dacă, să spunem, conform legii este posibil ca femeile să se căsătorească între ele, unii membri ai societății ar putea să spună că nu este legitim ca eu să fac sex cu soția mea, pentru că nu este legitim ca femeile să facă sex între ele. Ba chiar mai mult, unii membri ai societății ar putea nega că vreunele din activitățile care au loc între femei sau între bărbați pot constitui relații sexuale: cel mult, acestea constituie perversiuni ale relațiilor sexuale. Binecuvântarea legală, așadar, nu se suprapune neapărat cu opiniile oamenilor despre legitimitatea actului (sau chiar despre definirea lui).
Este însă legitim ca Ana să facă sex cu Ion, care este soțul Mariei? Și este această întrebare aceeași cu cea dacă este legitim ca Ion, soțul Mariei, să facă sex cu Ana? Unii ar spune că întrebările au răspunsuri diferite: Ion, spre deosebire de Ana, și-a asumat anumite obligații față de Maria, printre care exclusivitatea sexuală, în timp ce Ana nu are o obligație față de femeile căsătorite, de a nu face sex cu soții lor. Cum am văzut într-o temă precedentă, situația nu stă neapărat așa: poate relația dintre Ion și Maria nu include exclusivitatea sexuală. Dar dacă o include, atunci poate Ion greșește (față de Maria, și poate și față de Ana, dacă să spunem Ana crede fie că Ion nu este într-o relație cu altcineva, fie că este într-o relație deschisă). Dar dacă, să spunem, relația dintre Ion și Maria nu este deschisă, iar Ana și Maria sunt prietene? În acest caz, făcând sex împreună, poate atât Ion, cât și Ana, greșesc din punct de vedere moral.
Poate Ana să facă sex cu cineva care îi este rudă? Să spunem, cu un frate vitreg? Cu un văr? Dar Ion cu fiica sa adultă? Unele din argumentele împotriva legitimității unor astfel de activități dintre părinți și copii atrag atenția asupra compromiterii relațiilor de familie, a inegalității de roluri, și a eventualelor probleme care pot decurge din conceperea de copii de către rude apropiate (să spunem că ultima problemă poate fi înlăturată cu ajutorul contracepției). De exemplu, se arată că dacă am permite ca părinții și copiii să aibă astfel de relații ca adulți, atunci poate ei ar fi încurajați să se vadă unul pe celălalt ca potențiali parteneri sexuali dinainte de ajungerea copilului la maturitate, ceea ce ar intensifica problemele legate de compromiterea relației de familie, și de inegalitatea de roluri.
Poate însă să fie legitimă întreținerea de relații sexuale cu adolescenți? Cu copii? Cu ființe non-umane? Se poate argumenta că între relațiile dintre adulți (de sex diferit, de același sex, din culturi diferite, sau care fac parte din diferite tipuri de relații etc.) cu capacitate de consimțământ pe de o parte, și relațiile dintre aceștia și ființe care nu au (încă) această capacitate, pe de alta, există o distincție semnificativă: nu poți să faci sex cu ființe care nu pot consimți. Poți face sex doar cu ființe care (1) au capacitatea de a consimți, și (2), consimt. Putem apoi discuta despre când și în ce condiții putem face sex cu alte persoane, care pot consimți și consimt.
Mulți dintre noi, însă, folosesc animalele, sau beneficiază de pe urma folosirii lor, le mulg, le omoară, ca apoi să se îmbrace cu ele sau să le mănânce, sau doar ca să se distreze (la circ, la coridă), sau le supun la suferințe atroce în experimentarea de tratamente sau de produse cosmetice, pentru beneficiul oamenilor, și susțin că aceste tratamente ale animalelor sunt legitime. Cum ar trebui clasificată, în această grilă a legitimității, întreținerea de relații sexuale cu animale, în condițiile în care acestea nu se opun și nu par să sufere?
Alți comentatori deplâng demonizarea sexului ca un act murdar, periculos, și argumentează că acesta poate fi inofensiv, sau chiar benefic, copiilor și adolescenților. Ceea ce rănește copiii sunt mai degrabă înșelarea încrederii, violența, lipsa de respect, și nu sexul ca atare. Așadar nu sexul ar trebui să fie ținta interdicțiilor, ci elementele cu adevărat dăunătoare, printre care unii ar enumera și insistența de a percepe copiii ca pe niște creaturi asexuale, neapărat ignorante (cel puțin în ceea ce privește sexul), și care trebuie să rămână ignorante cât mai mult timp (cel puțin în ceea ce privește sexul).
O altă categorie de potențiali parteneri este cea a ființelor care nu mai sunt în viață. Putem face sex cu cadavre? Se argumentează uneori că, în ciuda condamnării sale aproape unanime, practica necrofiliei nu are nimic intrinsec greșit moralmente.
Contează dacă, de exemplu, cadavrul este al soțului/soției, care cât era în viață și-a dat în mod explicit și repetat acordul ca soția/soțul să se bucure în acest fel de trupul său neînsuflețit? Sau poate cadavrele fac parte din categoria lucrurilor (foste ființe), sunt "ce"-uri și nu "cine"-uri, și prin urmare în afara temei noastre de astăzi?
Voi ce credeți? Cu cine (nu) putem face sex?
(P.S. Am găsit o discuție interesantă pe tema noastră, aici.)
(P.S. Am găsit o discuție interesantă pe tema noastră, aici.)
